Orez prajit, cu legume- Thai style

Copil fiind, am crescut printre arome malayeziene. Pe vremea aceea – cred ca aveam 5-6 ani- eram fascinata de tot ce aveau malayezienii si nu aveam noi acasa, mai ales de mirosul si gustul mancarii lor. Si acum daca inchid ochii si ma gandesc la acele vremuri, simt imediat mirosul din casele lor si gustul orezului care, la ei, era de baza.

La noi, orezul era rotund si de obicei, gatit sub forma de pilaf, umed, vascos, cu aroma de patrunjel si marar. La ei, orezul era cu bobul lung, deloc apos, ramanea bob cu bob, si departe de pilaful nostru. 

Cred ca era sfarsitul anilor 80- inceputul anilor 90, cand mama a primit de la o malayezianca “oala minune” (asa ii spuneam noi). O oala, electrica, in care puneai orez cu bob lung, apa si in 12-13 minute iti iesea orezul exact ca al lor – bob cu bob. Il mancam cu diverse sosuri pe care le aducea tata: sos de soia, sos de chilli si altele de care nu-mi mai aduc aminte acum. Langa orez, ne placea intotdeauna sa avem pui prajit, dar nu oricum, ci cu curry. Un deliciu! 

Acum, dupa atatia ani, mie nu-mi lipsesc niciodata din casa sosul de soia si curry-ul.

Peste multi ani, cand am plecat eu de acasa si m-am mutat singura, am gasit, cu totul intamplator, pe net, un magazin ce vindea “oala minune”. Nu m-am gandit de 2 ori si am si cumparat-o. O folosesc destul de rar, dar de fiecare data cand o fac, ma felicit pentru decizia de a o cumpara.

Cred ca din acele vremuri mi se trage apetitul pentru mancaruri asiatice.

Astazi am avut chef de niste orez si pentru cu omului meu ii plac legumele- a iesit orez cu legume. Omului nu-i place pilaful- il asociaza cu mancarea de spital. Asa ca a trebuit sa impac si capra, si varza si am facut un orez prajit, cu legume, Thai style (pentru ca am folosit condimente thailandeze).

Se stie ca pentru orezul prajit se foloseste orez fiert deja, de preferat de 1 zi-2 , mai uscat. Orez deja fiert, pentru ca altfel, pentru a se gati ar trebui sa stea mult pe foc, la fiert in apa sau supa, si cat ar fi el de cu bobul lung, tot inspre pilaf ar trage.

Asa ca am scos “oala minune” si niste orez cu aroma de iasomie cumparat de la unul din magazinele cu ingrediente chinezesti din Dragonul Rosu.

2 masuri de orez si 2 masuri si ½ de apa, oala in priza, 12 minute si gata era orezul. 

L-am lasat un pic sa se raceasca si sa-l prinda aerul, timp in care am pregatit legumele.

½ de ceapa, taiata bucatele mici

3-4 catei de usturoi

3 ciuperci mari impreuna cu coditele lor, taiate bucati medii

ardei gras, taiat bucatele mici (eu am avut ardei colorat, taiat patratele si pus crud, la congelat de mama)- am pus cam doi pumni

½ cutie de mazare

Intr-o tigaie, am pus niste ulei de masline la incins pe care l-am aromatizat cu usturoiul taiat bucatele mici, o lingurita rasa de pasta de ghimbir si jumatate de lingurita de pasta de curry rosu.

Am adaugat apoi ceapa pe care am lasat-o putin la caramelizat. A urmat apoi ardeiul gras congelat (desigur ca merge si ardeiul gras proaspat, dar acum, iarna, decat sa cumpar din acela din supermarket, frumos dar fara gust, il prefer pe al mamei) si ciupercile.

Dupa ce s-au rumenit bine legumele, am adaugat orezul si mai apoi mazarea. Sare si piper.

Amestecand mereu, am lasat sa se intrepatrunda aromele si am gustat. Hmmm…ar mai trebui ceva…

Sosul asta e de un iute dulce, cam ca cel care vine cu pachetelele de primavera. Am adugat, dupa ochi, cred ca o lingura si am mai ametit putin orezul cat sa se amestece bine cu sosul.

O bunatate de orez! Poate fi servit asa, simplu si e suficient, dar s-ar potrivi de minune langa niste frigarui, sau pui Shanghai.