“Maria, ce bine ca ai venit! Am nevoie sa ma ajuti caci nu ma descurc singura!”
Pana sa
vina Maria, eu am facut pregatirile de rigoare:
O jumatate
de caserola de carne de vita tocata (cred ca au fost vreo 250g) aruncata in
tigaia in care ceapa s-a calit putin, pana a devenit sticloasa. Am perpelit
putin carnea dupa care i-am pus putin piper, niste oregano si busuioc si, in
loc de sare, cam o lingurita de sos de
soia
O jumatate
de caserola mica de ciuperci (cred ca au fost tot vreo 200-250g) taiate
bucatele si auncate si ele in tigaie.
Aici am
adaugat si putin curry…
6 buc de cannelloni
ce nu necesita sa fie fierti in prealabil - i-am facut bucati.
Am curatat
3 cartofi si ma pregateam sa-i dau pe razatoarea mare…
Ding- dong
la usa! Au venit fetele!
“Maria, ce
bine ca ai venit! Am nevoie sa ma ajuti caci nu ma descurc singura!”
2 dovlecei
“Astia sunt
dovlecei cu castravete la mijloc” a zis Maria. N-am avut inima sa o contrazic..
Am dat
cartofii pe razatoarea mare asa cum planuisem, iar dovleceii i-am curatat si
dat pe razatoare impreuna.
Aici i-am
dat o pauza Mariei caci deja intreba de Marele Negru…
Eu mi-am
continuat treaba…
250 g de
branza de burduf data pe razatoarea mare
4 oua
intregi
100 ml de
smantana
1 cutie
mica de smantana pentru gatit (200 ml)
sare,
piper, oregano, busuioc
Toate puse
intr-un bol pentru mixer…
“Mami, m-ai
chemat?”, apare Maria in bucatarie. In traducere “Eu ce mai fac?”
“Maria, la
fix ai venit. Hai sa ma ajuti!”
Am
amestecat impreuna, cu mixerul, ingredientele din bol.
“Si acum?”
“Acum ne
mozolim pe maini!”
In
dovleceii si cartofii rasi a pus Maria sare, piper, busuioc, oregano si pentru
ca mai vroia sa puna inca ceva, i-am oferit marar. A strambat din nas asa ca
i-am dat niste verdeturi a la Provence- astea sunau mai bine!
Apoi am inceput
marea mozoleala- am amestecat cu mainile in castroanele cu dovlecei si cartofi
si pentru o mozoleala si mai mare, am turnat si putin din compozitia cu oua in
fiecare dintre cele doua castroane.
Desigur,
inainte sa punem cartofii si dovleceii in tava, le-am stors bine, dar nu
puteam rata ocazia de a ne juca putin cu mancarea.
Si acum sa
asamblam budinca.
In tava
pregatita de mami (unsa cu unt si tapetata cu pesmet) am pus ca prim strat
bucatile de cannelloni.
Am
continuat cu un strat de dovlecei (storsi).
Si apoi
carnita cu ciuperci. Aici Maria s-a descurcat singura.
Si a
continuat cu un strat de cartofi (storsi si ei)..tot singura.
Si pasul
final- compozitia cu ou, branza si smantana.
Si gata
budinca!
Aici am
intervenit eu si am bagat-o la cuptorul ce fusese incins in prealabil la 175 de
grade. Am lasat-o cam 25 de minute.
Intre timp,
eu si Maria ne-am apucat de celalalt proiect al nostru- “Cum sa facem Angry
Birds in forma de M? Ele sunt rotunde!!”
Dupa cele 25 de minute, am scos budinca din cuptor si am ornat-o cu niste mozzarella.
Inca
vreo 7 minute la cuptor, budinca arata asa iar bucatarasul a fost multumit.
In doua
minute i s-a facut o foame de lup, iar noi tot insistam sa-i mai facem o poza….
…cand ea,
de fapt, abia astepta asta:
Nu-i mai
ajungeau, draga de ea, nici lingura, nici furculita, asa ca a decis sa le
foloseasca pe amandoua, de-o data!
Dupa vreo
trei portii separate doar de cate- pauza de fugarit Marele Negru, la final am
mai ramas cu atat:
Eu zic ca a
fost bine…
Sa aveti si
voi aceeasi pofta pe care a avut-o Maria!
“Maria, ce
nume sa-i dam budincii?”
“Ummm….ummm…budinca
Pisolaș!”
“Cum?”
“PISOLAȘ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu