Cand vine
vorba de gatit legume…in mintea mea se instaureaza un mare vid…mi se par foarte
putin ofertante.
Dar cum omul meu
prefera legumele carnii ma vad nevoita
sa le introduc mai des in retetele mele. Ceea ce nu e tocmai rau…
Si pentru
ca toata saptamana suntem amandoi la serviciu , o mancare ce poate fi luata cu
usurinta la pachet si poate fi mancata si rece si calda, este o solutie buna.
Broccoli –
asta aveam in plan. Atat. Ce sa fac cu el insa….? Vid. Blank.
Am deschis
frigiderul si am scos diverse ingrediente…broccoli…ah..si mai
ramasesera niste ciuperci de cand am gatit cu Maria budinca Pisolas…si niste smantana…unt..faina…oua…numai bune pentru
o placinta…
Am inceput
cu umplutura , caci aceasta avea sa stea pe foc o vreme.
1 capatana
mica de broccoli
½ de
caserola mica de ciuperci
1 ceapa
medie
2 -3 catei
de usturoi
mirodenii-
eu am folosit sare, piper, oregano si curry
Am desfacut
conopida in buchetele mici, am spalat-o bine sub jet de apa rece (da, mama,
stiu…trebuia sa o las jumatate de ora in apa cu sare, dar n-am avut rabdare) si
am pus-o la fiert in apa colocotita cu sare. Ca sa nu pierd timpul cu fiertul
apei pe foc, am pus apa in cana electrica si in 2 minute aveam apa
clocotita. Asa am pus-o in craticioara. Broccoli l-am lasat la fiert pret de 10
minute caci nu aveam nevoie sa fie foarte bine facut- doar avea sa intre in cuptor…
Cat
broccoli era la fiert, am taiat ceapa si usturoiul si le-am pus la rumenit in
tigaia in care incinsesem putin ulei de masline. Cand ceapa a devenit
sticolasa, am adaugat si ciupercile pe care le-am taiat in bucati potrivite.
Apoi au intervenit mirodeniile.
Cat
legumele isi vedeau de treaba, m-am apucat de aluatul pentru placinta
300 g faina
150 g unt
6-7 linguri
de apa rece
1 varf de
cutit de sare
Faina cu
sarea intr-un bol. Am topit untul pret de 1 minut la cuptorul cu microunde si
l-am pus peste faina, am adaugat si apa rece si am framantat totul pana a
rezultat o coca sfaramicioasa, dar care totusi avea sa fie compacta la nevoie
Am impartit
coca in doua: 1/3 pentru capacul placintei si 2/3 pentru blat.
In tava tapetata
cu unt si pesmet am intins coca pentru blat.
In mod ideal ar fi trebuit sa intind
coca cu facaletul, suficient de mare si rotunda cat sa-mi acopere
toata baza tavii si marginile acesteia…eh..nu-mi iese niciodata treaba asta…asa
ca intind coca atat cat pot si apoi o pun in tava si prin presare cu degetele o
distribui cat pot de uniform pe unde am nevoie.
Am bagat
tava la frigider- caci aluatul contine unt, da?- si m-am ocupat de umplutura.
Am luat ciupercile
de pe foc, am scurs broccoli de apa si le-am trimis la racoare pe balcon- aveam
nevoie de ele sa fie la temperatura camerei caci aveam sa adaug in ele oua si
smantana.
Cand s-au
racit suficient, am amestecat broccoli cu ciupercile intr-un bol…
…peste care
am adaugat 3 oua batute cu 3 linguri de smantana si toata minunatia am
turnat-o in forma.
Am pastrat putin din ouale batute pentru a unge placinta la
final.
Pentru ca
umplutura continea destul de mult lichid ce nu vroiam sa se impregneze in
crusta placintei, am presarat pe aluat un strat generos de pesmet ce avea sa
absoarba din lichid si abia apoi am pus umplutura.
Va spuneam
la inceput ca pentru mine, legumele sunt un rau necesar, nu prea le inteleg si
nici prea gustoase nu mi se par…asa ca am simtit nevoia sa imogatesc cumva
gustul placintei…
Am deschis
frigiderul …am survolat cu privirea oferta si am luat niste branza de burduf
ramasa de la budinca Pisolas si
niste branza cu mucegai si Grana Padana proaspat achizitionate. Le-am maruntit
dupa pofta inimii si am adaugat din fiecare cam cat am crezut eu ca avea sa fie
suficient…aici depinde de gustul fiecaruia…
“Capacul”
placintei. In viziunea mea, din aluatul pus de-o parte pentru capac aveam sa intind
o foaie si sa acopar toata placinta.
Numai ca socoteala de acasa, nu s-a
potrivit cu cea din targ si cat as fi intins eu de coca, mi-a fost clar ca nu
aveam sa reusesc sa fac un capac compact.
Asa ca am reconfigurat planul. Am
taiat fasii din foaia de aluat si am facut un grilaj pe care l-am uns cu ou
batut inainte sa bag placinta in cuptor.
Cuptorul
preincalzit la 170 de grade si 40 de minute mai tarziu…
Branzeturile
adaugate la final au facut toata diferenta pentru mine…pana si mie mi-a placut
placinta.
Si omului i-a placut …”Tot ce faci tu e foarte bun!” imi spune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu