Se uita la tine cu ochii aceia mari si puri si stii, fara
urma de tagada, ca este cel mai bun copil pe care-l puteai avea.
Si te intrebi: esti tu cea mai buna mama pentru copilul tau?
Vei stii tu sa-i dai toate cele de care va avea nevoie ca sa
devina cel mai bun om care poate fi?
Primul scutec schimbat, prima noapte acasa, primul vaccin,
primii muci, prima constipatie, primele bubite, taiatul unghiilor, aspiratul
nasului, baita, prima pala de vant, toate astea si multe altele te sperie
fantastic si te fac sa te indoiesti de tine. Pana trec. Pana esti nevoita sa
dai piept cu ele. Toate trec si tu devi mai increzatoare, mai sigura de tine si
de copilul tau.
Citesti tot ce-ti pica sub ochi despre mamiceala: carti,
articole, grupuri pe facebook, discuti cu mamici din jurul tau, descoperi ca
altele fac altfel, alti copii reactioneaza altfel, te panichezi si iar te
indoiesti de tine. Pana-ti trece. Pana realizezi ca asa cum faci tu ii este
bine bebelusului si el creste vazand cu ochii si e vesel si zambaret. Si-atunci
devi mai increzatoare.
Alaptezi/ nu alaptezi? Faci vaccin/ nu faci vaccin? Porti
bebelusul/ il duci in carucior/ amandoua? Pui caciula/ nu pui caciula? Prea
imbracat/ prea dezbracat? Diversificare dupa schema/ autodiversificare?
Decalotezi/ nu decalotezi? Creme, sapunuri, detergenti, uleiuri bio/ au ba? Dai
paracetamol/ nu dai paracetamol? Fluor au ba?
Esti zi de zi in fata unor decizii. Cu fiecare zi si decizie
luata, devi mai mama. Esti femeie inteligenta, informata, si totusi, ai
senzatia ca dai cu zarul. Uneori prea multa informatie iti ucide instinctul. E
greu sa-l recunosti de dupa multele paginii de asa da/ asa nu pe care le-ai
citit. Si te opresti. Si faci liniste in capul tau. Si te asculti pe tine si pe
copilul tau. Si atunci iei cea mai buna decizie pentru amandoi. Numai atunci.
Se spune ca, de acolo de undeva, de unde sufletele copiilor
zburda in libertate, ei isi aleg parintii. Buni, rai, parintii sunt alesi de
copii caci numai de la ei, alesii, copii pot invata ce au de invatat. Am ales
sa cred treaba asta. Everything happens for a reason- e o propozitie pe care am
trait-o de foarte multe ori pe pielea mea. Trebuie ca exista un motiv foarte
bun pentru care puiul acesta de om ne-a ales pe noi sa-i fim parinti. Cei mai
buni parinti de care el are nevoie. Chiar daca El a ales alte orizonturi, chiar
daca eu am ramas singura, chiar daca nu suntem parinti perfecti intr-o familie
perfecta, copilul acesta va creste invatand ce are de invatat, iar eu, cu
siguranta, voi fi langa el sa-l sprijin, indrum, invat asa cum stiu eu mai
bine.
Si pentru toate astea, sunt cea mai buna mama pentru copilul
meu. Nimeni nu ma va convinge altfel si asta pentru ca tot ce fac, fac cu
dragoste netarmuita pentru pui, cu grija pentru corpul, sufletul si mintea lui,
si la capacitatea mea maxima.
Binele nostru este doar al nostru si poate diferi de al
vostru.
