Cea mai buna mama

Se uita la tine cu ochii aceia mari si puri si stii, fara urma de tagada, ca este cel mai bun copil pe care-l puteai avea.

 

 

Si te intrebi: esti tu cea mai buna mama pentru copilul tau?

Vei stii tu sa-i dai toate cele de care va avea nevoie ca sa devina cel mai bun om care poate fi?

Primul scutec schimbat, prima noapte acasa, primul vaccin, primii muci, prima constipatie, primele bubite, taiatul unghiilor, aspiratul nasului, baita, prima pala de vant, toate astea si multe altele te sperie fantastic si te fac sa te indoiesti de tine. Pana trec. Pana esti nevoita sa dai piept cu ele. Toate trec si tu devi mai increzatoare, mai sigura de tine si de copilul tau.

Citesti tot ce-ti pica sub ochi despre mamiceala: carti, articole, grupuri pe facebook, discuti cu mamici din jurul tau, descoperi ca altele fac altfel, alti copii reactioneaza altfel, te panichezi si iar te indoiesti de tine. Pana-ti trece. Pana realizezi ca asa cum faci tu ii este bine bebelusului si el creste vazand cu ochii si e vesel si zambaret. Si-atunci devi mai increzatoare.

Alaptezi/ nu alaptezi? Faci vaccin/ nu faci vaccin? Porti bebelusul/ il duci in carucior/ amandoua? Pui caciula/ nu pui caciula? Prea imbracat/ prea dezbracat? Diversificare dupa schema/ autodiversificare? Decalotezi/ nu decalotezi? Creme, sapunuri, detergenti, uleiuri bio/ au ba? Dai paracetamol/ nu dai paracetamol? Fluor au ba?

Esti zi de zi in fata unor decizii. Cu fiecare zi si decizie luata, devi mai mama. Esti femeie inteligenta, informata, si totusi, ai senzatia ca dai cu zarul. Uneori prea multa informatie iti ucide instinctul. E greu sa-l recunosti de dupa multele paginii de asa da/ asa nu pe care le-ai citit. Si te opresti. Si faci liniste in capul tau. Si te asculti pe tine si pe copilul tau. Si atunci iei cea mai buna decizie pentru amandoi. Numai atunci.

Se spune ca, de acolo de undeva, de unde sufletele copiilor zburda in libertate, ei isi aleg parintii. Buni, rai, parintii sunt alesi de copii caci numai de la ei, alesii, copii pot invata ce au de invatat. Am ales sa cred treaba asta. Everything happens for a reason- e o propozitie pe care am trait-o de foarte multe ori pe pielea mea. Trebuie ca exista un motiv foarte bun pentru care puiul acesta de om ne-a ales pe noi sa-i fim parinti. Cei mai buni parinti de care el are nevoie. Chiar daca El a ales alte orizonturi, chiar daca eu am ramas singura, chiar daca nu suntem parinti perfecti intr-o familie perfecta, copilul acesta va creste invatand ce are de invatat, iar eu, cu siguranta, voi fi langa el sa-l sprijin, indrum, invat asa cum stiu eu mai bine.

Si pentru toate astea, sunt cea mai buna mama pentru copilul meu. Nimeni nu ma va convinge altfel si asta pentru ca tot ce fac, fac cu dragoste netarmuita pentru pui, cu grija pentru corpul, sufletul si mintea lui, si la capacitatea mea maxima.

Binele nostru este doar al nostru si poate diferi de al vostru.