Pricomigdale



Bunicul meu a fost cofetar. Bunica- vanzatoare la cofetarie. 
Am fost crescuta de ei pana si-au luat ai mei inima-n dinti sa-mi puna cheia de gat. 
Va dati seama ce fericire pentru un copil sa fie inconjurat de prajiturile cele mai minunate. 
Printre preferatele mele erau pricomigdalele.
Niciun model de pricomigdale de pe piata pe care l-am incercat dupa revolutie nu s-a ridicat la nivelul celor de atunci. Nici ca gust, nici ca aspect.
Am vrut intotdeauna sa fac eu pricomigdale, convinsa fiind ca mi-ar iesi ca ”acelea”…cred ca pana acum am tot evitat sa le fac oarecum de teama sa nu-mi spulber gandul ca ale mele vor fi ca “acelea”.
Cautand sa fac ceva migdalos, caci aveam o punga de migdale crude, ideea pricomigdalelor mi-a rasarit in minte.

250 g migdale crude

1 ou

150 g zahar brut

1 plic  zahar vanilat
Eu am avut migdale crude in coaja pe care a trebuit sa le decojesc. Le-am pus intr-o carticioara si peste ele am turnat apa clocotita si le-am lasat la inmuiat 2-3 minute. Cojile s-au inmuiat, s-au umflat si s-au lasat duse foarte usor.

Migdalele astfel decojite, le-am baga la microunde, la temperature medie, pret de 1 minut, cat sa se zvante. Apoi le-am bagat in blender sa le maruntesc. Am aruncat in blender si zaharul brut.
Am scos amestecul de faina de migdale si zahar intr-un bol, am adaugat zaharul vanilat si oul batut c pentru omleta sile-am amestecat cu mana pana s-a incorporate zaharul in migdale si a rezultat un amestec lipicios. Am format cu palmele bilute  de aluat de marime potrivita si le-am bagat la cuptorul preincalzit la 170 C ( eu am un cuptor electric pe care l-am pus pe treapta de “ventilatie”).

Dupa 25 de minute…

Absolut delicioase! “Acel” gust era acolo!
Nu arata ca cele pe care mi le aduc eu aminte…acelea erau mai inchise la culoare…si gustul parca era altfel...
O sun pe mama: Am facut pricomigdale! Sunt ai bune decat macarons! Mama: Daaa, gustul nucilor.... Careeee nuci? Pricomigdalele contin migdale!
Eeehhhh, mama...de unde atatea migdale pe vremea aceea?! Erau facute cu nuci.

Si asa se explica de ce nici gustul, nici culoarea nu au fost ca pe vremuri.
Pricomigdalele mele, cu migdale sunt extrem de gustoase. As putea sa dau gata intreg borcanul!
Am sa fac si pricomigdale cu nuci?! (Oare de ce se numeau pricomigdale daca nu contineau nici urma de migdale?)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Blogging tips