Bunicul meu
a fost cofetar. Bunica- vanzatoare la cofetarie.
Am fost crescuta de ei pana
si-au luat ai mei inima-n dinti sa-mi puna cheia de gat.
Va dati seama ce
fericire pentru un copil sa fie inconjurat de prajiturile cele mai minunate.
Printre preferatele mele erau pricomigdalele.
Niciun model de pricomigdale de pe piata pe
care l-am incercat dupa revolutie nu s-a ridicat la nivelul celor de atunci. Nici
ca gust, nici ca aspect.
Am vrut
intotdeauna sa fac eu pricomigdale, convinsa fiind ca mi-ar iesi ca ”acelea”…cred
ca pana acum am tot evitat sa le fac oarecum de teama sa nu-mi spulber gandul
ca ale mele vor fi ca “acelea”.
Cautand sa
fac ceva migdalos, caci aveam o punga de migdale crude, ideea pricomigdalelor
mi-a rasarit in minte.
250 g
migdale crude
1 ou
150 g zahar
brut
1 plic zahar vanilat
Eu am avut
migdale crude in coaja pe care a trebuit sa le decojesc. Le-am pus intr-o
carticioara si peste ele am turnat apa clocotita si le-am lasat la inmuiat 2-3
minute. Cojile s-au inmuiat, s-au umflat si s-au lasat duse foarte usor.
Migdalele
astfel decojite, le-am baga la microunde, la temperature medie, pret de 1 minut,
cat sa se zvante. Apoi le-am bagat in blender sa le maruntesc. Am aruncat in
blender si zaharul brut.
Am scos
amestecul de faina de migdale si zahar intr-un bol, am adaugat zaharul vanilat
si oul batut c pentru omleta sile-am amestecat cu mana pana s-a incorporate zaharul
in migdale si a rezultat un amestec lipicios. Am format cu palmele bilute de aluat de marime potrivita si le-am bagat
la cuptorul preincalzit la 170 C ( eu am un cuptor electric pe care l-am pus pe
treapta de “ventilatie”).
Dupa 25 de
minute…
Absolut
delicioase! “Acel” gust era acolo!
Nu arata ca
cele pe care mi le aduc eu aminte…acelea erau mai inchise la culoare…si gustul parca era altfel...
O sun pe mama: Am facut pricomigdale! Sunt ai bune decat macarons! Mama: Daaa, gustul nucilor.... Careeee nuci? Pricomigdalele contin migdale!
Eeehhhh, mama...de unde atatea migdale pe vremea aceea?! Erau facute cu nuci.
Si asa se explica de ce nici gustul, nici culoarea nu au fost ca pe vremuri.
Pricomigdalele mele, cu migdale sunt extrem de gustoase. As putea sa dau gata intreg borcanul!
Am sa fac si pricomigdale cu nuci?! (Oare de ce se numeau pricomigdale daca nu contineau nici urma de migdale?)
O sun pe mama: Am facut pricomigdale! Sunt ai bune decat macarons! Mama: Daaa, gustul nucilor.... Careeee nuci? Pricomigdalele contin migdale!
Eeehhhh, mama...de unde atatea migdale pe vremea aceea?! Erau facute cu nuci.
Si asa se explica de ce nici gustul, nici culoarea nu au fost ca pe vremuri.
Pricomigdalele mele, cu migdale sunt extrem de gustoase. As putea sa dau gata intreg borcanul!
Am sa fac si pricomigdale cu nuci?! (Oare de ce se numeau pricomigdale daca nu contineau nici urma de migdale?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu