Am inceput blogul acesta acum aproape doi ani- eram singura, plictisita, aveam nevoie si de altceva decat serviciu-serviciu-serviciu. Imi propusesem sa-mi gasesc liniste si calm si bucurie in lucruri facute de mana mea.
Apoi in primavara urmatoare l-am cunoscut pe el si m-am indragostit pana peste urechi si sufletul si viata imi erau pline de bine.
Viata a devenit si mai si in septembrie cand am aflat ca sunt insarcinata. A urmat o sarcina usoara ca un fulg, o lunga asteptare si mai putin bine de el.
8 mai 2014 a devenit cea mai frumoasa zi din viata mea- a venit pe lume Radu, o adevarata raza de soare! Intr-o zi o sa povestesc cum a venit el pe lume.
La 3 luni de atunci, eu si Raducu am ramas o frumoasa familie in doi.
El si-a continuat drumul fara noi iar eu am devenit o alta mama singura. Nu-i port pica, nu-l urasc, nu voi vorbi urat despre el niciodata- el este si va ramane tatal baietelului meu.
De ce am revenit pe blog?
Simt nevoia sa “vorbesc”, sa-mi pun gandurile in ordine in scris, sa nu uit c-am fost si fericita si necajita …un jurnal de familie in doi…nu stiu…stiu doar ca asta am simtit sa fac.
Nu scriu pentru nimeni, nu scriu pentru cititori (iertati-mi franchetea), scriu pentru mine, scriu aici ca sa ma descarc, sa ma incarc, sa imi aduc aminte, sa nu uit, sa nu-mi stresez prietenele si colegii povestind bebelusia...iar daca toate astea cum, necum, sunt citite si de altii si folosesc cumva, acesta e un bonus. Nu stiu sa scriu frumos, sa isc o lacrima sau un zambet pe fata cititorului, sa tes povesti cu talc, cu morala…astern cuvinte…ma ajut pe mine sa merg inainte.
Mi-am propus ca intr-adevar, Acasa sa fie Colt de Rai pentru Raducu si pentru mine: un loc sigur, frumos, vesel, optimist, unde aventurile si descoperirile bebelusiei sa se desfasoare in tropait de picioruse, oracaieli de dintisori, rasete de bucurie si gadilat in talpi, inconjurati de oameni dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu